Blog dedicat memoriei mamei mele

 RSS Feed
 
 
 
 

Scrisoare pentru mama mea

mama

Azi se implineste o saptamana de cand tu, mama mea draga, ai plecat. Tot azi e prima zi cand nu m-am trezit plangand, dar stim amandoua foarte bine ca durerea si dragostea nu se masoara in lacrimi. Iubirea mea pentru tine este atat de mare incat ar putea face inconjurul universului si tot n-ar fi suficient iar despartirea de tine doare atat de tare incat vocabularul intregii lumi ar fi mult prea sarac pentru a-ti putea spune ce simt. Ma simt ciuntita. Inima mi-e sfasiata de dor. Mi-e dor sa-ti aud vocea calda si calma, mi-e dor de cuvintele tale care ma alinau in momentele de tristete si care ma incurajau in clipele de neputinta. Imi va lipsi enorm telefonul tau matinal, de 1 mai, sa-mi spui la multi ani la ora la care m-ai nascut, dar eu voi continua sa-ti cant de 8 martie “de ziua ta mamico in dar ti-am adus inima…”? Nu voi uita niciodata cum ma leganai pe picioare, mare fiind, nu voi uita niciodata cum nu te dezlipeai de mine cand eram la pat cu febra, nu voi uita niciodata cum incercai sa ma convingi, in liceu, sa nu mai imbrac haine inchise la culoare, sa port culori pentru ca sunt tanara, nu voi uita niciodata cum imi luai constant apararea in fata lui tata, nu voi uita niciodata cum m-ai incurajat in orice am vrut sa fac, nu voi uita niciodata cum ma incalzeai in noptile reci de iarna, eu fiind reptila, tu sobita mea. Nu voi uita niciodata ca tu m-ai invatat tot ce e frumos, despre culori, arta si desen, despre cum sa ma imbrac si cum sa asortez culorile, despre cum sa nu vorbesc urat despre oameni, despre cum sa ascult, despre cum sa nu cicalesc un barbat si sa-i las libertate. Nu pot uita cum te admiram pentru ce mama si sotie erai, cresteai 2 copii, faceai curat intr-o singura zi in tot apartamentul, gateai cel putin 2 feluri de mancare plus desert si printre picaturi mai si pictai in coltul din bucatarie unde te astepta sevaletul. Te admiram pentru optimismul tau, pentru vointa si taria de caracter pe care le aveai. Te admiram pentru ca generatii intregi de copii te-au iubit pentru ca i-ai facut la randul lor sa iubeasca creionul si pensula. Imi pare enorm de rau ca am plecat de langa tine si am stat departe atatia ani, chiar daca tu m-ai incurajat sa plec sa-mi fac viata asa cum mi-o doresc. Sunt atat de multe lucruri pe care ti le-as spune incat nici macar cei 34 de ani nu mi-ar fi suficienti sa-ti multumesc pentru ceea ce sunt si pentru ce reprezinti tu pentru mine. Nu voi uita niciodata ultimele tale cuvinte cand mi-ai spus ca am cei mai frumosi ochi, ca doua peruzele, si cel mai frumos suflet si ca totul in mine este frumos, doar ca-mi lipseste putin increderea. Of mama! Ti-amintesti de diploma pe care ti-am adus-o cu “Cea mai buna mama”? Acel titlu nu reprezinta nici macar o infima parte din ceea ce esti tu pentru mine, vei ramane vesnic in sufletul si inima mea. Stiu ca ma vei veghea de acolo de sus si-mi vei calauzi pasii pe drumul cel drept, iar eu ma voi tine de promisiunea facuta tie. Sa fii linistita ca voi avea grija de tata, vom ramane uniti, eu, Bog si tata, si voi fi fericita pentru ca am langa mine un baiat de milioane. Si-ti mai promit ceva, voi zambi indiferent de ce s-ar intampla pentru ca asta mi-ai spus tot timpul. Saru-mana!


33 Responses to “Scrisoare pentru mama mea”

  1. 1
    wagnerus:

    iubita, sper sa pot sa ma ridic la inaltimea sensibilitatii si bunatatii tale..si mai sper sa te fac fericita si sa nu mai ai parte de asemenea momente pentru ca nu meriti

  2. 2
    Raluca:

    draga mea,nu prea am cuvinte sa spun ce-am simtit cand am citit scrisoarea.sufletu meu plange alaturi de tine.momentele astea sunt de neevitat.nu putem trai vesnic,cel putin nu acum si nici ca si corp fizic.te iubesc!

  3. 3
    Mad:

    Hani, nu stiu ce sa iti spun, mi-e absolut imposibil sa exprim cat de rau imi pare pentru tot ce s-a intamplat, se intampla si se va intampla in continuare in mintea ta si in sufletelul tau. Dar sunt aici de vei avea nevoie de taspilit cu cineva. Pup.

  4. 4
    Alis:

    Si eu te iubesc. Toti te iubim. Te rog sa nu uiti ca inainte sa spui “saru mana” ai facut o promisiune.
    Pup mult

  5. 5
    k i t t e n:

    Plang si eu, Laura. Tu stii ca mama ramane mereu in sufletul tau. Esti minunata si poti sa te bucuri de viata!

  6. 6
    R.R:

    Imi pare rau … Fii tare …

  7. 7
    Paula:

    Cu mult drag, de la mine, prin vorbele-minune ale Oanei (Pellea):

    Am intrebat-o pe mama, la spital, in ultima ei zi: “Ce sa fac cand o sa-mi fie dor de tine? Invata-ma!” S-a uitat dur la mine si mi-a spus: „Saruta-ti mana!“ Si-am inteles ca in carnea mea e ea, e tata, sunt toti ai mei. Am facut-o, o fac si am tot timpul certitudinea ca toate sunt in mine: parinti, amintiri, Dumnezeu. Toti sunt inghesuiti in mine. In mine e mare inghesuiala! Tot universul e inghesuit in mine.

  8. 8
    sabina:

    Draga Laura bucura-te ca ai avut o mama minunata si ca ai avut-o alaturi atata timp…Din pacate ramanem cu un gol in suflet si cu dorul toata viata, dar si cu amintiri pretioase. Profita de ceea ce te-a invatat ea - zambeste :) .

  9. 9
    karla:

    Din nou eu,revin astazi cu povestea mea,o poveste pe care putini o cunosc,acuma 13 ani mi-am pierdut mama,am ramas un copil frustrat pentru ca-i invidiam pe toti cei care aveau mama,cei care in 8 martie aveau cui sa zic “la multi ani”,un copil inchis in mine,multi nu stiiti lucrul acesta,am plans multe nopti si am regretat ca m-am nascut,ca eu nu pot sa fiu un copil normal,trebuia sa fiu copilul perfect care invata,ma refugiam printre carti,citeam pentru ca doream sa invat din greseliile altora,citeam pentru ca ma simteam singura,acuma 4 ani cand mama mamei ,mele a decedat,am transformat casa de la Carani,intr-un adapost pentru copii orfani,am fost blamata,judecata,pus la zid,mi s-a spus ca sunt nebuna,ca imi distrug tineretea,ca nu-i vina mea ca ei nu au unde locui,probabil ca asa este,dar atunci de ce ma simt vinovata ca nu-i pot ajuta?Nu-i nici vina lor ca au parinti care nu-i doresc,sau ca s-au nascut intamplator,nu-i vina lor ca noaptea nu are cine sa-i sarute de noapte buna,nu-i vina lor ca atunci cand sunt bolnavi,mama ,tata,bunica,nu sunt acolo,nu-i vina lor ca noaptea cand se sperie,nimeni nu le spuna:”a fost un vis”.Am dispretuit si dispretuiesc persoanele,care ma judeca pentru ce fac,nu suport persoanele,care ar putea sa-i ajute si nu fac nimica.In casa mea din Carani,locuiesc 8 suflete,2 dintre ei merg la scoala,6 incep scoala din septembrie,Dumnezeu stie cu ce o sa-i intretin ma departe,am vrut sa vad casa,sa le dau fiecaruia cate o parte din bani si sa le spun ca nu mai pot,dar mi-au facut o felicitare,si mi-au spus sa nu-i las,a picat cerul pe mine,eram in sesiune la facultate,cum am luat examenul nu stiu…sunt putini oameni care ne ajuta,si sunt mai multi care sunt ignoranti,luna aceasta a fost pentru prima data cand nu am reusit sa ies la liman pentru ca doi au fost bolnavi,au avut pojar,am incercat sa le cumpar ceva rechizite,mai au nevoie de hainute,cei din Timisoara cunoasteti,vestitele magazine din Brancoveanu,am gasit o fosta colega din liceu,vinde acolo,a vorbit cu patonul ei si ne-a spus ca ne poate ajuta cu reducere de 50% daca cumaram pana maine,salariul pe care il castig eu nu-mi ajunge sa fac lucrul acesta pentru ca am platit curentul mai mult decat de obicei,medicamentel au costat si ele,si au aparut si plata rechizitelor,tare imi doresc sa nu pierd reducerea facut de acel patron,si de aceia apelez la dvs,nu va cer de data aceasta bani pentru nu stiu ce caz,ci un mic imprumut ,pana luna viitoare cand iau salariu e vorba de 550 de RON,pentru mine o suma mare,pe care nu am de unde sa o scot intr-o zi,eu nu apelez la multe pers,doar la cei care in trecut mai mai ajutat cu donatii pentru diversi copii bolnavi,de data aceasta cer un imprumut,nu-i cer de la camatari,pentru ca nu vreau sa sfarsesc tragic,va cer voua ,cei care ati demostrat ca puteti ajuta si ca nu sunteti vedete cu fite si ca faceti gesturi caritabile si cand nu sunteti filmati,e vorba despre oamenii pe care i-am vazut la tv si care si-au castigat un loc in inima mea,luna viitoare pe vremea acesta vi dau inapoi,mai pot sa va calc,sa va fac de papica sau curat,mai stiu bine limba engleza,daca va pot ajuta cu ceva?care poate sa ma imprumute cu 550 de RON sau macar o parte din ei pana maine,semnez si contract ca o sa-i primit inapoi,pentru ca stiu cat de greu se fac bani,dar este o oferta pe care nu o pot refuza si macar asa copii mei ar avea si ei hainute si lumea nu ar rade de ei,contul me este accelas RO28INGB0000999901311750,cei care au timp sa faca un drum pana la banca si nu sunt tare ocupati,va rog sa ma ajutati si sa-mi spuneti in ce modalitate va doriti bani inapoi,pot sa-i trimit si prin posta sau tot prin cont bancar.Va multumesc!

  10. 10
    adriana:

    Nu ne cunoastem. Intru din cand in cand pe blogul tau si imi face placere sa-l citesc. Azi, m-a impresionat foarte mult ceea ce am citit. Nici o vorba si mangaiere nu ajuta in astfel de momente. Ca sa te ajute sa vezi o luminita iti pot spune, din experienta, din pacate, ca timpul va atenua aceasta durere. O sa ramana dorul, dar se va atenua durerea. Citind ceea ce ai scris am observat ca trecem prin aceasta durere aproape la fel, din aceasta cauza imi permit sa iti spun ca usor usor sufletul tau isi va regasi linistea si zambetul, un pic mai trist dar asta e viata. Rabdare si multi oameni dragi in jur, asta e leacul!

  11. 11
    Petru:

    am sperat ca persoanele recomandate de mine sa ii fie de ajutor… :( . Acum am aflat. Imi pare rau, Laura. Sincere condoleante.

  12. 12
    sora:

    m-ai facut sa plang acuma …
    nu sunt acasa, sunt in Danemarca.
    continui ce-am inceput in luna mai ..si mi-e atat de greu aici fara mama,fara tine, fara N….nu mai vad sa scriu.
    Eu ma gandesc mereu la tine si iti zambesc ..si sa stii ca mama avea dreptate in privinta ochilor tai si a sufletului tau:)

    Sper sa ne revedem de sarbatori acasa :)
    Puuup!

  13. 13
    Dani:

    Pt. Karla
    Iti voi trimite in cont 800 ron pt a-i ajuta pe copiii fara parinti de care spui si sper din toata inima sa fie adevarat ceea ce ai scris, daca nu… sa fie pacatul tau acesta! Singura recomandare pe care as putea sa ti-o fac: nu poti sa ajuti pe nimeni avand in suflet atat de multa ura si suparare. Pentru noi toti viata a fost nedreapta la un moment dat, dar ura nu e o solutie. Lumea in care traim o facem noi, din bune si rele. Cu bucurie si speranta putem sa facem mai mult si putem schimba ceva, cu ura niciodata. ZAMBESTE mai mult! Si bucura-te de viata! Chiar nu simti nici o bucurie atunci cand stii ca poti ajuta pe cineva?

  14. 14
    Ralu:

    @Karla,
    lasa, te rog un contact- email sau nr de tel, ca sa putem vorbi, poate reusim sa facem ceva pt copilasi cu ajutorul membrilor Freecycle Timisoara (http://groups.yahoo.com/group/freecycletimisoara/)

    Laura, sunt sigura ca mama ramane mereu acolo, inauntru, orice s-ar intampla :)

  15. 15
    starbags:

    indiferent ce se va intampla mama ta te va veghea…de sus sau de unde ar fi.Si mama mea a murit si in toti cei 14 ani de atunci n-am simtit-o niciodata departe.Este in continuare langa mine, chiar daca nu-mi poate vorbi si nu o pot vedea.

  16. 16
    Manu:

    Trist si totodata frumos - asa vad eu acest articol. Un omagiu adus fiintei cele mai de pret!
    Sincere condoleante!

  17. 17
    Oana:

    Stiu cum este sa-ti pierzi un parinte, cel care te-a definit, ti-a dat incredere in tine, ti-a deschis drumul in viata, ti-a dat toate reperele si incurajarile din lume, te-a iubit si te-a sprijinit absolut tot timpul, a avut mereu o rezolvare pentru probleme tale si asigurarea ca totul va fi bine…nici dupa doi ani nu reusesc sa vorbesc despre el la trecut, sa renunt sa vorbesc cu el in gand tot timpul sau sa ma resemnez cu faptul ca nu-l voi mai vedea. El traieste mai departe prin mine si imi conduc existenta in asa fel incat ii vad zambetul de mandrie la fiecare reusita a mea. Asa trec eu mai usor prin viata de dupa tata…

  18. 18
    larisa:

    Stiu cum te simti ti-am citit articolul si ma inpresionat. Akum 13 ani miam pierdut mama eram foarte mica pe atunci nu aveam decat 2 ani si inca ma doare ca nu o am langa mine dar timpul le rezolva pe toate chear daca dupa atatia ani inca ma mai doare.sincere condolente

  19. 19
    Alex:

    Mama ta ar fi mandra de tine !! Fi tare !

  20. 20
    NOGHEA VICTOR:

    Taticul meu a plecat mai demult ; acum a venit randul fiintei dragi care m-a iubit cel mai mult pe aceasta lume sa mearga in ceruri.Mamica mea,invatatoarea Noghea Zamfirula ,a fost Ingerul pazitor al elevilor sai din Scoala numarul 18 Braila si nu numai atat.Desi m-ai invatat multe ,inclusiv sa vorbesc ,crede-ma,nu mai am cuvinte mamico;iarta-ma.Este atat de trist sa ramai fara parinti ca nu mi-am putut inchipui . Macar daca as mai fi avut un frate sau o sora ……..Sigur ma voi obisnui cu situatia , insa acum cand au trecut numai 25 de zile ……imi pare rau de timpul pe care nu l-am petrecut langa mamica mea. Va rog sa-mi iertati subiectivismul. Va multumesc.

  21. 21
    » Blog Archive » >Pentru ceea ce merita!A Lady Look:

    [...] ACUM, asa, pentru ca s-au stins prea multi in jurul meu si, mai ales, pentru ca au venit pe lume doua minuni [Luca, primul bebe din [...]

  22. 22
    anca:

    Azi am revemit dupa 2 ani de ”fuga” in casa parinteasca.Ma coplesesc amintirile,am ramas fara ei,s-au dus..Dumnezeu sa-i ierte!!!
    Am 26 ani acum si chiar 100 de as avea aceasta tragedie a pus o amprenta pe sufletul meu,vesnic va fi asa.
    Imi pare rau pentru mama ta care a decedat,’Sa-i fie tarana usoara!!’si pt toti cei care sufera din cauza deceselor,dar daca eu nu am clacat in anumite momente nici tu nu ai s-o faci,vor fi anumite momente in viata cand iti va veni sa urli de dor ,eu stiu cum este,e greu,este ceva ce ….nici nu exista cuvinte,Trebuie sa fim puternici !!

  23. 23
    Cryssy:

    offf plang plang mie dor de mami meu o pleact la munca dar imi e asa de dor de ea offffff cum trec io peste anu asta offfffffffff ma simt pierduta

  24. 24
    Cryssy:

    Ma sim norocoasa ca o am asta e TOt Doamne Ajuta

  25. 25
    unknown:

    mi-au dat lacrimile.. sau mai bn spus.. plang.. :(( scrisoarea ta.. e minunata..mama ta e mandra de u.. de acolo de sus..sunt convinsa de asta..!!

  26. 26
    isabelle:

    imi pare rau pentru ce s-a intamplat . acum dupa ce am citit scrisoarea ta am inceput sa plang si sa ma gandesc ca trebuie sa o sun pe mama … sa-i spun ca o iubesc fiindca nu stii cand timpul iti ia persoanele dragi de langa tine . fii tare si gandeste-te ca e acolo sus si te vegheaza

  27. 27
    Alexandra:

    Laura, sa stii ca m-a mustrat constiinta multa vreme, dupa ce mama ta a plecat ca nu te-am sunat macar pentru a-ti spune cat de rau imi pare…oricum cred ca ar fi fost de prisos…cuvintele in acest caz ar fi prea putine si prea neputincioase…oricum cred ca stii ca si eu sunt unul dintre copii care au ajuns sa iubeasca creionul si pensula, ajutata fiind de mama ta, pe care o iubesc mult! oricum o voi pastra mereu aproape, in inima mea si sunt convinsa ca tu faci la fel. te imbratisez cu drag si iti doresc sa fii tare!

  28. 28
    elena:

    off,astazi nu am fost la servici pt ca am racit si am facut febra,sotul sa dus la munca iar eu am ramas singura acasa,,,unde vreau sa ajung mai exact,la faptul ca si mami meu a murit pe 10 ianuarie 2011 si astazi iam simtit lipsa cel mai mult pt ca nu era langa mine cand aveam febra..si ea era trup si suflet ca sa ne fie bine,nimeni nu te cunoaste mai bine decat mama,mama stie cand tie bine si cand tie rau.Si eu ca si tine Laura snt cu inima impacata asa cum este si mama,pt ca am un baiat minunat langa mine iar cu tata suntem mai apropiati si mai uniti ca niciodata,mama e fericita ca ne iubim..multa fericire iti doresc si sarut mana si eu pt ca asa este,,,

  29. 29
    Ioana:

    Am ramas foarte impresionata dupa ce am citit scrisoarea ta. Cuvintele tale m-au facut sa plang.
    Sunt sigura ca mama ta este foarte mandra de tine. Sa te tii de promisiune si sa zambesti tot timpul.
    Mult noroc in viata!

  30. 30
    virgil:

    Am pirdut-o pe mama pe 4.09.2011.Si de atunci sunt foarte dezorientat.O iubeam si o voi iubii mereu.Am stat linga ea pina in ultimul moment.Imi este foarte greu,nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce simt, multa frustrare.Ma uit tot timpul la pozele cu ea si nu imi vine sa cred.As vrea sa mai pot sa vorbesc cu ea macar o data.

  31. 31
    cryss:

    Imi pare foarte rau Laura, sincere coondoleanta. si eu sufar enorm de mult, mama mea e plecata in Italia, e foarte greu fara ea, de cate ori ma suna ii spun ca o iubesc. Te rog fii tare si mergi mai departe desi nu e chear asa de usor. iti urez multa fericire si noroc in viata. Fii puternica. cristina

  32. 32
    diana ioana:

    imi pare nespus de rau
    si eu sunt in aceeasi situatie

  33. 33
    mariana:

    Eu am 54 de ani! Mama mea a stat 2 luni in coma, dar a plecat dintre noi, pe 10 iulie! Si totusi pling in fiecare zi si ma gindesc la ea!

Leave a Reply

Pages

Archives

Meta

Recent Posts

Tags

Recent Comments

ClickLink.ro