Dileme cu si despre bebelusi

Copila mea mica este toata un zambet atunci cand se trezeste, rar, dar foarte rar plange si atunci pentru ca ori nu a dormit suficient ori are o problema. La fel de rar am vazut sa se trezeasca asa un copil, ea a fost asa de cand am nascut-o. Ma priveste cu ochii ei mari albastri si deschide gurita intr-un suras nespus de frumos. Se trezeste din somnul de pranz, ma apropii de ea si, pe langa mirosul ei de somn si paine calda, cu pielea ultra fina de bebelus, incepe sa miste mainile semn ca vrea sa ma atinga, se intinde si isi rasfira degetele de la picioare sau isi intinde gatul si-si dezvaluie gusulita numai buna de pupat. Pur si simplu imi dau lacrimile de emotiei iar acum, de cand am inceput munca ma doare ca altcineva se bucura de trezirea ei din somnul de pranz. Dimineața este cu totul altă poveste.

Am mai trecut o data prin asta, cu L cea mare care avea 1 an jumate (6 luni conteaza enorm) si am crezut ca m-am lecuit si ca imi va fi usoara trecerea la o alta etapa din viata noastra. Dar nu, am aceleasi trairi, poate chiar mai dureroase, pentru ca este atat de mica, doar 12 luni si eu a trebuit sa las pe altcineva sa se bucure de EA. Mi-e ciuda, recunosc. Deja bona a inceput sa-mi spuna ca “Uite, mami, azi a invatat sa traga sucul cu paiul”…Mda, am facut proba, am inghitit in sec. Este adorabila cum isi tuguie ea gura ca sa poata trage lichidul prin tubul de plastic. In alta zi ca “Uite, daca o intrebi daca a facut caca iti arata scutecul”…si asa e. Inca nu s-a desprins sa mearga singura, vrea intruna sa se plimbe biped dar doar tinuta de maini. Sunt aproape sigura ca va veni si ziua in care voi fi anuntata ca “Uite, mami, cum merge singura” si nu voi fi eu prima cea care va observa asta. Poate parea banal, dar sunt etape din viata unui bebelus pe care o mama nu vrea sa le piarda, vrea sa fie martora, sa stie tot si sa-i povesteasca mai tarziu “”cand erai mica ai facut primii pasi intr-o zi senina de primavara, erai imbracata in culori pastelate, cu rochita bleu si erai fericita”. Ma doare.

Acest post este despre nimic, aparent, si despre tot. Era in draft, inceput inca dinainte de a ma intoarce la job si aveam dileme cu si despre bebelusi. Il incepusem cand eram in cautare de bona, ne lasase bona veche si ne trebuia una noua. Intre timp am gasit o fata care se descurca de minune cu amandoua fetele. Sunt multumita. Dar asta nu inseamna ca ma doare mai putin ca eu nu sunt de fata la primul pas, la primul cuvant, la prima masea…